Deși ignorată de majoritatea ghidurilor de călătorie și de turiștii care vizitează orașul, strada Tribunei ar trebui să fie în agenda dvs., dacă aveți nevoie să vă trageți sufletul un sfert de ceas și să faceți o promenadă liniștită, foarte aproape de Centru, dar departe de agitația lui.
O stradă veche cu clădiri noi
Strada Tribunei apare după 1350, când se construiește a treia incintă de fortificații a Sibiului. Ea urmărește, de fapt, aceste fortificații, de la Poarta Cisnădiei, singura din Orașul de Sus, până la curțile negustorilor transilvăneni. Explicația e simplă: negustorii preferau drumul cel mai scurt de la intrarea în oraș și până în locul în care își aveau afacerea. S-au păstrat doar câteva case din acea perioadă, însă. Majoritatea sunt de secol XIX, și veți remarca foarte ușor acest lucru, dacă priviți fațadele neoclasice, bogat ornamentate, care contrastează cu simplitatea pragmatică a vechilor case săsești din restul orașului.
Tribuna, unul dintre cele mai importante ziare transilvănene, a fost înființat de Ioan Slavici în 1884, la Sibiu. În paginile lui au scris Coșbuc, Goga, Agârbiceanu. Își încetează activitatea în anul 1903, din fericire fără intervenția românilor din Regat, astfel încât cel puțin această faptă nu ni se poate pune în cârcă.
De ce ai merge în Tribună?
Pentru liniște, pentru fațadele frumoase- o parte dintre ele, cumsecade renovate, pentru senzația pe care o ai, plecând dinspre str. Mitropoliei, că la capătul opus este cerul. Strada urmărește spinarea unui deal care se termină brusc, în capătul dinspre Bastionului- fundația ultimelor case de pe Tribunei fiind undeva la nivelul acoperișului celor din Bastionului. E ca și cum ai pleca din oraș și, cu puțină bunăvoință, ai crede că te îndrepți spre marginea Pământului.
Care-i treaba cu Cioran?
Emilian Cioran a fost numit protopop de Sibiu, un fel de inspector al bisericilor și popilor, și i s-a repartizat casa din Tribunei 24, în care s-a mutat împreună cu familia. Aici a locuit fiul său, Emil Cioran, între 1920 și 1924, cât a fost elev al Liceului Gheorghe Lazăr, probabil singura perioadă a vieții sale în care Cioran chiar a trecut pe la școala la care era înscris (atât la Universitatea din București, cât și ulterior, la Berlin, Cioran s-a remarcat mai degrabă prin absența de la cursuri, pe care le considera plictisitoare, preferând să se educe singur).
Cioran a murit cu un an mai devreme decât a decedat.
Pe plăcuța prinsă în zid scrie că anul morții este 1996. De fapt, Cioran s-a grăbit să moară în 1995, la Paris. Primăria Sibiu spune că știe de această gafă, dar nu o poate îndrepta până când Fundația care a montat-o nu face o cerere scrisă. Chestia asta durează de ani de zile. Din fericire, nici această tâmpenie nu poate fi pusă pe seama miticilor din vechiul Regat.
Hai să vă fac puțin invidioși
Mulți dintre voi aveți vecini nesuferiți, care pârâie cu bormașina duminica, pun manele sâmbăta și se bat miercurea, în timpul orelor de odihnă. Sau, dacă sunt la locul lor, sunt oameni simpli, cu care poți discuta doar despre fotbal, femei și ce mănâncă la cină. Acum imaginați-vă cum era să fi trăit pe str. Tribunei, în anii ei de glorie.
La numărul 4 a locuit Onisifor Ghibu, academician cu studii la București, Budapesta, Strasbourg și Jena (vecinii tăi nu ajung în toate patru nici măcar la șoping). Alături, la nr. 5, a locuit poeta Maria Cunțan, care-i primea, la serile literare organizate de ea, pe Coșbuc, Slavici, Chendi etc. La nr. 6 e un mic palat în care a concertat Enescu și în care a fost primit (în 1919) generalul Berthelot, numit “ mai român decât toți românii “- da, chiar și decât ministrul Liviu Pop-Genuche, susținătorul manualului de sport. La nr. 7 a locuit compozitorul Tiberiu Brădiceanu, doctor în Drept și Fondator al Teatrului Național, al Conservatorului și Operei Române din Cluj, bașca cumnat al lui Lucian Blaga. La numărul 15 se scotea Tribuna și Aurel Vlaicu, printre alții, venea să o ridice direct de la sediu. La numărul 18 locuia un austriac, nu-i zic numele că e prea complicat, care a descoperit al 52-lea element chimic, Telurul. La 29 locuia academicianul Virgil Vătășianu, cu studii în Drept la București și Istoria Artei la Cluj, Braga și Viena, premiat de ultima din listă cu prestigiosul Premiu Herder, în 1972.
Și nu uitați: numărul 24, Cioran!
