Un oraș nu înseamnă doar dealuri, ape și clădiri. Dacă ar fi așa, și Giurgiul ar fi oraș 🙂 Dincolo de toate lucrurile astea trebuie să fie încă unul, foarte important: spiritul locului. Felul în care localnicii își trăiesc viața și sentimentele pe care le ai atunci când te amesteci printre ei.
Ljubljana e un oraș vesel, care trăiește bine
Ljubljana știe să-și trăiască viața. Sunt o grămadă de terase și de restaurante unde se mănâncă bine, la prețuri decente. Chiar și la înghețată stau bine- probabil aici este influența italiană (eu am mâncat înghețată până n-am mai putut la o terasă numită Slascicarna).
În cele câteva seri în care am stat acolo am văzut grupuri de studenți care cântau pe stradă, în concerte apărute din senin, și era clar de la o poștă că se simt bine. Fără regie, fără participarea Primăriei sau a cine știe căror comiții și comitete.
Am simțit aceeași naturalețe, același firesc și la un festival al tradițiilor. Cei cinci sau șase pensionari de pe scenă erau veseli (cum la noi, când cântă, veseli din inimă par doar țiganii), se țineau de șotii, mai beau un gât de bere și mai ziceau una, din gură sau din instrumentele lor improvizate, iar în fața scenei se adunau perechi care dănțuiau amuzate.
Am dat, cu totul din întâmplare, peste o adunare publică în care se dezbăteau diverse subiecte importante pentru oraș. Oratorii erau ascultați cu atenție, publicul era civilizat și evident interesat. N-am văzut, n-am auzit și n-am mirosit: mizerie pe jos, fum de grătar, înjurături. Nici măcar ton ridicat!
Foarte mult mi-a plăcut un eveniment stradal dedicat celor mici.
Pe cele două laturi ale unei străzi din centru erau tarabe cu diverse instrumente și instalații care-i atrăgeau foarte tare pe copii iar ei, jucându-se, învățau diverse lucruri importante: cum funcționează un robot, ce este energia electrică și cum se poate produce ea casnic, ce numim realitate virtuală, ce poți face cu o lămâie, altceva decât limonadă- respectiv, electricitate etc.
De-o parte a tarabelor erau cei mici, proaspeți și curioși, de cealaltă parte- tineri (o parte dintre ei de la Universitate) care păreau încântați să le arate celor mici diverse minuni…
Am fost încântat de Târgul de antichități ținut pe malul râului. Vânzătorii păreau farmaciști, aveau acel aer serios și afabil al bătrânilor lucrători din drogherii, iar unii purtau și mănuși de unică folosință. Fără manele, fără fum de grătare, fără tarabe cu chiloți la mâna a doua și reviste porno la mâna a cinșpea- cine a fost măcar o dată în talciocul din Vitan știe la ce mă refer. Bun, prețurile sunt destul de mari, oferta nu e deosebită (sunt totuși doar vreo două duzini de vânzători), dar aerul de civilizație fină m-a frapat și asta e tot ceea ce contează.
Piața Centrală
Ca să zic ca femeile: of, ador piețele reușite! Alea vii, cu vânzători frumoși și politicoși, cu tarabe pline de mărfuri în toate culorile pământului- fructe, miere, carne, patiserie, obiecte din lemn sau ceramică, flori sau cârnați afumați!
Imediat ce ajung într-un oraș, îi vizitez piața și așa mă prind dacă în oraș se trăiește bine, sau voi avea parte de constipați triști, care mănâncă semipreparate încălzite la microunde.
Piața din Ljubljana e minunată. Sper să nu se supere careva, dar am avut impresia că majoritatea neguțătorilor erau profesori. Lipsește pișicherul bucureștean cu apucături orientale, care țipă, se zbate și-și laudă marfa ca un raspod îndrăgostit de versuri erotice (de curând am auzit în Obor: “ia țelina și gogoșaru/Că face scula ca paru”). Vă veți convinge și singuri, dacă treceți pe aici: în oricare zi, afară de duminică.
Vreți să vizitați Ljubljana, eventual ca loc intermediar în drumul spre Italia? Eu zic că merită și ca destinație în sine, nu doar ca loc de han. Dacă vă hotărâți să înoptați aici, dați-mi voie să vă recomand apartamentul lui Marko: https://abnb.me/EVmg/YvMjqXyhWG E situat într-un vechi bloc comunist, într-o zonă liniștită, la doar vreo două sute de metri de centrul vechi. Cochet, curat, proprietar prietenos și plin de solicitudine, vă oferă sfaturi bune și vă răspunde mereu la telefon. Fără surprize neplăcute!
