Nu-mi plac bulgarii. Pentru că majoritatea nu știu româna, nu fac micii ca-n Obor și nici salata bulgărească nu le iese ca-n Drumul Taberei.
Dar orice lucru rău are și o parte bună, după cum zice nevastă-mea când se uită cu mare indulgență la mine.
Sunt obligat să laud un bulgar. Pentru respectul cu care a renovat și extins o veche casă (1871) din paiantă, într-un orășel obscur din Bulgaria (Lyaskovets).
Am tras de două ori acolo și o să mai trag, ori de câte ori am timp. Pentru că îmi place la nebunie.
Sigur, anotimpul perfect pentru cazare este vara, dacă vrei să faci baie în piscină. Presupun că nu te oprește nimeni să intri în piscină toamna, dar e cam greu în izmene. Însă nu piscina este motivul principal pentru care trag eu acolo, ci atmosfera, căldura casei, senzația că intru într-o poveste spusă la gura sobei, în miros de gogoși proaspete și gutui pe policioară.
Sunt 179 de km între București și Lyaskovets, care pot fi parcurși în aproximativ 2.40 ore.
Ideal este să mergi cu prietenii. Rezervi câteva camere și ai două zile de liniște, de trai pe vătrai pentru care, sper eu, o să-mi mulțumești 🙂
Un apartament bun, mare, costă acum în jur de 180 de lei, cu un mic dejun consistent inclus. Pentru comparație, eu am dat aici 150 de lei, pentru pereți murdari, becuri lipsă și terasă fără scaune, bașca lenjerie de proveniență dacică și mic dejun NEinclus.
N-am văzut fotografii cu starea inițială a casei, dar mi-am putut imagina ușor cum trebuie să fi arătat. Casa vecină are un zid care stă să cadă. Prin oraș sunt alte câteva case vechi, crăpate, cu acoperișul distrus și zidurile coșcovite. Bulgarii, ca și noi, au fost comuniști, și nimeni nu și-a bătut capul să întrețină vechituri care urmau să facă loc blocurilor sovietice.
Puneți-vă în locul lui Plamen: ai o dărăpănătură, gard în gard cu magazia vecinului, care stă să se prăbușească, în mijlocul unui cartier de blocuri scorojite dintr-un oraș prăpădit, prăfuit și complet lipsit de șarm. Și vrei să faci turism, fiindcă te pricepi la asta. Care e prima idee care îți vine? Chemi buldozerul, razi tot, apoi ridici rapid o vilă din BCA, cu termopane și inox, dușuri cu LED-uri multicolore și radio, mobilă din rumeguș presat și parchet din plastic. Dacă dai bice zidarilor, în cinci luni ești gata să primești turiști.
E mai ieftin să construiești o clădire nouă, decât să restaurezi una veche, fără o fundație potrivită, lipsită de instalații electrice și sanitare, cu acoperișul mâncat de mucegaiuri și carii.
Ei, bulgarul a fost căpos, s-a ambiționat și a reușit.
Ce i-a mai reușit lui Plamen a fost atmosfera. Cu câteva lavițe din lemn, cu vreo două copăi vechi, în care-și scălda bunicul său puța, cu uși masive, din lemn bătrân și alte asemenea, bulgarul a ajuns la un paradox: te primește într-o casă bătrână, dar care pare foarte tânără.
Am avut o problemă cu aparatul de fotografiat și majoritatea pozelor de interior n-au ieșit. Găsiți aici sau aici galerii foto foarte credibile, realiste, fără retușuri comerciale.
Epochs Since 1871- Guest House este o afacere de familie. La telefon răspunde Plamen, tot el se ocupă și de rezervări. De treburile curente se țin părinții lui, Dimitrinka și Anghel. Nu știu o boabă de engleză, dar Dimitrinka face, vă jur, cele mai bune gogoși pe care le-am mâncat în viața mea- și pentru asta n-are nevoie decât de limba ei bulgară. Și amândoi sunt foarte naturali și primitori, fără politețea rece și distantă cu care ești întâmpinat în locurile în care doar făcutul banilor contează.
De ce ne-am dus la mamătă dracătă, în Lyaskovets? Iatătă, să vedem Tryavna, un fel de Praga bulgărească, despre care să vă voi scrie în curând. Și să ne simțim bine două zile.
PS: Veliko Târnovo este la cel mult zece kilometri.
