Într-o zi oarecare dintr-o săptămână lipsită de importanță religioasă, am întâlnit în această Catedrală aflată dincolo de Atena mai mulți compatrioți decât în parohia mea din București. Explicația?
În parohia mea nu se fac minuni
Sau nu se făceau, până de curând. Abia în perioada Crăciunului 2017, preotul de cartier ne-a anunțat că organizează cursuri de limbi străine pentru elevii săraci, iar pentru asta nu trebuie plătit nimic- ceea ce, sunt forțat să recunosc, este o minune. Sau un început de minune. În rest, biserica mea funcționează în regim obișnuit: ne botezăm, ne îngropăm, mai aprindem o lumânare, mai vărsăm o lacrimă pentru un bunic sau un pisic. Nimic ieșit din comun. Preotul se deplasează într-o limuzină luxoasă și neagră, ca înalții funcționari ai statului, iar lumânările se plătesc.
În schimb,
Agios Nektarios face mai multe intervenții decât Spitalul de Urgență
iar competențele sfântului sunt nesfârșite. Găsiți pe net arhive întregi de contribuții spectaculoase ale Sf. Nectarie (Agios Nektarios) la bunăstarea fizică și psihică a celor care i se roagă. De la returnarea iubitului fugit după altă fustă la rezultatul unei biopsii, de la tratamente pentru creșterea fertilității la vindecarea unor genunchi juliți în cădere.
Puteți citi în linkul de mai sus, de exemplu, despre faptul că Sf. Nectarie i-a asigurat un job mai bun unei tinere nemulțumite de statutul ei profesional.
În 1890, Agios Nectarios a fost dat afară din funcția de predicator la biserica Sf. Nicolae din Cairo și forțat să părăsească Egitpul. Cu alte cuvinte, a rămas fără serviciu. O perioadă a trăit în cea mai cruntă sărăcie, în Atena.
O mamă devotată povestește că băiețelul ei făcea caca doar dacă ea stătea lângă vasul de toaletă și îi citea din rugăciunea Sf. Nicolae.
Un bărbat cu hepatita C avea nevoie de un tratament foarte scump, iar Sf. Nectarie a făcut o primă minune, ieftinind masiv pastilele în farmacie, apoi a plusat ajutând-o pe mama bolnavului să-și găsească de muncă în străinătate (eu cred că o minune mai mare ar fi fost să facă locuri de muncă la noi în țară, dar iertați-mi trufia).
Însănătoșirile atribuite Sf. Nectarie au fost atât de numeroase și de spectaculoase, încât Sinodul Bisericii din Grecia l-a trecut în rândul sfinților, în anul 1961, cu ziua de prăznuire în 9 noiembrie. De atunci este cunoscut și sub numele de Sf. Nicolae Taumaturgul, vindecătorul de cancer.
Sf. Nectarie a murit într-un spital din Atena, în 8 noiembrie 1920, din cauza unui cancer de prostată, după un an și jumătate de suferință.
În general, pare că Sf. Nectarie este o alternativă mai sigură la sistemul medical românesc.
Catedrala Agios Nektarios, o minune care încântă ochii
Spre bătrânețe, obosit și dornic de liniște, Sf. Nectarie s-a retras din Atena pe insula Egina și a construit o mănăstire de maici (e ciudat că s-a înconjurat de atâtea femei taman când avea mai mare nevoie de liniște, nu?). Odată cu retragerea lui în Egina au început să apară și minunile, se pare.
Nectarie era un om blând, bun și modest. Le-a pus pe maici să împartă mâncarea cu toți cei ce veneau la mănăstire, în condițiile în care alimentele erau un lux în Grecia săracă, abia ieșită din al doilea război mondial.
A cărat cu propria spinare pietre pentru zidirea mănăstirii, avea o vorbă bună și o rugăciune pentru toți cei năpăstuiți.
I se atribuiau încă din timpul vieții diverse vindecări miraculoase. Acest prestigiu a crescut mult după moarte.
În timp, faima lui de vindecător a devenit atât de mare și necăjiții pelerini atât de numeroși, încât Biserica Greacă a construit alături Catedrala Sf. Nectarie, una dintre cele mai mari din întreaga țară.
Vă sfătuiesc să o vizitați, dacă ajungeți în insula Egina. Nu neapărat dacă aveți să-i cereți ceva sfântului; bănuiesc că, după atâtea solicitări, primește cu bucurie vizita cuiva care chiar nu-i cere nimic. Vizitați-o cât să vă trageți sufletul, să vă încântați de lucrătura în marmură a meșterilor greci sau dantelăria incredibilă în lemn a scultorilor bisericești (iertare, n-am putut să fac prea multe fotografii pentru că interiorul Catedralei era plin de schele și copertine de protecție).
Iată câteva poze, toate făcute de mine.
Când terminați cu Agios Nektarios, faceți un pas în lături și vizitați Paleochora (în românește: Vechiul Oraș), fosta capitală a insulei timp de o mie de ani, începând cu secolul IX. Dacă sunteți cât de cât sensibili (eu sunt sigur că sunteți, de vreme ce ați ajuns pe site-ul meu), veți fi mișcați de mia de ani de istorie risipită pe pantele muntelui.
În picioare au mai rămas doar bisericile. Se spune că au fost 365, cât zilele anului. Confirmate cu certitudine sunt 70; 33 sunt într-o stare mulțumitoare și deschise vizitatorilor, iar 5 au fost complet restaurate.
Eu, unul, m-am plimbat printre ele, închipuindu-mi că urmez fix potecile bătute de unul asemănător mie, acum 800 de ani, când lumea era altfel, aproape de necuprins cu mintea mea de acum.
Nu ezitați să vizitați și Agia Marina, frumosul port al insulei, despre care v-am scris aici. Am motive serioase să cred că v-ar plăcea.
Și dacă n-ați găsit încă o cazare fantastică, vă sugerez eu una.
