România, în chiloți la Târgul de turism din Berlin

Categories România

Între 6 și 10 martie, în capitala Germaniei s-a ținut unul dintre cele mai mari târguri de turism din lume. Era obligatoriu, vorba fotbaliștilor, să facem o figură frumoasă. La cum ne-am descurcat, eu zic că mai bine stăteam acasă.

Un burtos obosit, în șosete albe, trântit în cur pe una dintre pietrele monumentului istoric de la Sarmisegetuza, ținându-și tâmplele în mâini, amărât că și-a uitat  în bemveul cu numere de Bulgaria semințele și șapca aia albă, Nike originală, cumpărată la set din Dragonul Roșu.

Asta se vede într-unul dintre posterele centrale ale pavilionului României.

Mă doare capul de la Turismul ăsta!

Nu e vorba de vreo muscă lingându-și labele pe marginea unui pahar așezat în colțul unei mese la care stau zece oameni. Nu, tată, e o adevărată burtă de bere, lăbărțată neglijent pe ditamai cataroiul. Dacă nu-l vezi pe-ăsta, e ca și cum ai fi bărbatul Vioricăi Dăncilă și n-ai remarca-o dimineața plecând de acasă cu șura aia pe cap.

Nu știu sigur, dar aș putea să pariez că poza e făcută de vreun agarici din Ministerul Turismului, de profesie hairstilist de căței, dar ajuns referent de specialitate grad I pentru că e rudă de gradul II cu fostul agent de vânzări al unei firme de chiloți, promovat între timp Director la Direcția Programe Internaționale sau așa ceva.

A fost ședință la Minister cu o lună înainte de Târg, pe ordinea de zi s-a pus și spinoasa problemă a ilustrațiilor, că „dă-i dreacu de fotografi profesioniști, nu mai dăm banii și p-ăștia, care ai, bă, nește poze bune dă pân` România, mânca-v-aș gura voastră?”

Așa au apărut pozele României. A găsit unul pe hardul de acasă niște poze cu pietre, printre miile de poze cu feluri de mâncare și lebede din proasoape, amintiri din ultimul lui concediu bulgăresc.

N-am nimic împotriva pozelor în care apar elemente neașteptate. Chiar aș merge pe așa ceva, dacă aș fi lăsat să mă ocup de asta. În locul burtosului aș fi pus, un pic estompat, un cioban sexy, care se pișă indolent pe bolovanii ăia, cu un penis cât Coloana Infinitului. Să aibă la ce să viseze nemțoaicele bătrâne, din momentul în care-și cumpără bilete pentru România.

Germania e cea mai mare țară din UE: între granițele ei sunt 80 de milioane de indivizi care latră limba aia imposibilă. Iar nemții sunt bogați (cel puțin, mai bogați decât noi), au chef de vacanțe și ne sunt aproape vecini.

Să te ferească Dumnezeu de prostul care se apucă de treabă! Nu-i fuse destul c-a dat-o de gard cu burtosul ostenit, ilustratorul ministerului a revenit cu o poză din Sighișoara, pe care scrie exact așa: Sighisoara. În română. Pentru că e greu al dracului să cauți pe net numele de botez al cetății transilvănene, adică Schäsbrich, ales chiar de nemți, acum vreo 700 de ani.

Iar sub Sighisoara s-a repezit să scrie Phaler, c-așa i-a zis lui google translate că s-ar traduce Împărat. Problema e că niciun neamț n-a auzit cuvântul ăsta, printre altele pentru că nu există. E cam ca Giogomego în română: nu înseamnă nimic. În schimb aka înseamnă, dar în engleză, nu în germană. Din opt cuvinte adresate potențialilor turiști germani, două sunt în română, altul în engleză și restul în lătrată.

Aka mă-ta-n cur care ai făcut traducerea asta

În rest, eternele momente artistice cu bărbați în izmene tropăind pe muzică populară, de parcă numai asta ai vedea cu ochii, când cobori din avionul Lufthansa, la Brașov (peste 50 de milioane de ani, când o fi gata pista aeroportului).  Cu observația că nici asta nu le-a ieșit: din cauza spațiului meschin, bieții etno-dansatori abia dau din craci printre mese, că nu s-a gândit nimeni să facă un raport între numărul de țopăitori și metrii pătrați ai standului României.

Să danseze fetili până cade mesili

 

Chiar mi-ar plăcea să văd un videochat erotic făcut de Guvernul României. Cu zece urâți impotenți din Teleorman, chinuindu-se să și-o tragă în același pat, dar pe perechi, și un cameraman amator, ce filmează cu prima generație de Nokia și mai și scapă telefonul din mână.

Pe pagina de FB a Ministerului Turismului, chestia asta e numită un succes. Iar live-urile sunt făcut pe înalt, subliniez: PE ÎNALT, de un ins căruia îi tremură mâna și n-are nici stabilizare la telefon.

Cehii, în ministerul cărora probabil lucrează oameni de meserie, au venit cu un fel de simulator Skoda, în care puteai să te joci de-a realitatea virtuală.

Pavilionul cehesc. Ăștia nu știu dansuri populare

Probabil voi fi acuzat și băgat la zdup pentru că, prin acest articol, am defăimat grav țărișoara. Așa că, ce mai contează, vă amintesc că ministrul a aflat din presă de căderea site-ului oficial al turismului și că a fost urcat la loc doar după ce a plătit găzduirea din buzunarul propriu, pe persoană fizică.

Din acest motiv și din multe altele, eu prefer să mă duc în Grecia.

Notă: toate fotografiile din acest articol sunt preluate din www.romania-insider.com

Lasă un răspuns