În Andros am avut senzația că mi s-a regizat ceva. Ca și cum aș fi nimerit într-un reality show în care toată lumea, cu excepția mea, joacă un rol bine stabilit. La sfârșitul reprezentației mă așteptam ca decorurile să fie strânse de tehnicieni grăbiți și impersonali, iar mie să mi se arate camera ascunsă.
Continuarea este aici "Andros. Doi la mână"