La doar 11 km depărtare de Chișinău și 180 de Iași se află un oraș subteran întins pe 53 de hectare. Un oraș pe străzile căruia circulă mașini. Cricova.
M-aș muta oricând în Cricova, dacă ar fi posibil. L-am și întrebat pe ghid cum pot să obțin buletin de Cricova, sau măcar să fiu luat în spațiu de vreun suflet generos. Dacă zburați în Cosmos sunt ceva șanse, mi-a zis omul.
Cosmonatul Iuri Gagarin a stat în beciurile din Cricova două zile și două nopți consecutive, în 1966. Fără să doarmă și fără să ia paharul de la gură. Era obișnuit să se învârtă pământul cu el
Dacă aș ști precis că un sejur la Cricova e recompensa, m-aș sui într-o rachetă din aia și-aș da vreo două ture de Univers, deși mie nu-mi place să zbor nici măcar o oră cu avionul, iar în racheta cosmică am auzit că nu sunt stewardese mișto.
După ce aș coborî din rachetă aș zice două, trei propoziții deștepte, pregătite dinainte pentru jurnalele de știri („Hai noroc! Ce face băieții?!”), apoi aș cere să fiu dus unde merit: în beci.
Aș sta câte o săptămână sau două pe fiecare stradă. Din Pinot Noir m-aș muta pe Aligote, de-acolo aș pleca în Cabernet, iar din Cabernet aș lua-o spre Fetească și Sauvignon.
Străzile sunt denumite după vinul care se păstrează în nișele lor
La capătul unui scurt antrenament de câteva luni, m-aș socoti pregătit să mă mut în Vinoteca Națională, unde aș fi dispus să-mi petrec următorul milion de ani.
În Vinotecă sunt adunate cele mai importante vinuri din Republica Moldova. 1 milion de sticle!
Aici sunt colecționate o groază de vinuri vechi și importante, multe dintre ele de o valoare incomensurabilă: Bordeaux, Tokaj, Porto clasic făcut în Portugalia etc. etc. Vinuri de excepție, multe dintre ele făcute acum o sută de ani.
În Vinotecă se păstrează o parte din Colecția Hermann Göring, luată de URSS ca pradă de război: vinuri de Moselle, Burgundia sau Rhein.
Celebră este sticla de Ierusalim de Paști, un vin evreiesc delicios la vremea lui, produs într-un singur lot restrâns, în anul 1902. În Cricova se află singura sticlă rămasă în lume. M-am prefăcut că o bag la subțioară, dar ghidul m-a dezumflat: cică n-ar mai fi chiar vin, ci mai degrabă gem. Un gem al cărui preț crește continuu.
100.000 de dolari și patru mașini Cadillac, oferite de un american în 1964
357.000 de dolari oferiți în 1996
100 de lei oferiți cu generozitate de Mazilu, în august 2018
Tot aici sunt nișe în care își țin vinurile o grămadă de barosani mondiali. Pe unii nu-i văd în stare să bea vin, dar mai știi?
(Are și Putin nișa lui, dar n-am pozat-o fiindcă nu stric pelicula pe orice pitic complexat.)
Să vă spun acum cum a apărut minunea asta de oraș subteran, Cricova. E aceeași poveste ca la Mileștii Mici: doi viticultori deștepți s-au gândit să folosească drept beciuri galeriile din care s-a extras calcarul pentru construirea orașului Chișinău. Asta se întâmpla în 1952.
Oamenii au pus la beci câteva sute de sticle, au gustat, le-a plăcut, s-au extins. De la simpla păstrare s-a trecut rapid la mutarea liniilor de produție în subteran. Acum vorbim de
80 de kilometri de galerii folosite pentru producerea vinului, din totalul celor 120 de kilometri săpați. Galeriile au o lățime cuprinsă între 6 și 7.5 metri, iar adâncimea variază între 35 și 80 de metri
De ce îi merge vinului atât de bine sub pământ? E simplu: aici se întâlnesc temperatura ideală cu umiditatea perfectă. 10-12 C și 97- 98 % umiditatea relativă a aerului, indiferent de anotimp.
Cu cât este mai mare umiditatea relativă, cu atât este mai mic riscul de a pierde un vin
Deci e bună și apa la ceva- cu condiția să fie în aer, nu în vin.
Afară de galeriile în care se produce și păstrează vinul, în Cricova sunt și 6 săli de degustare- este singurul complex de degustare din lume aflat la o asemenea adâncime.
Afară de toate chestiile astea, Cricova este renumită și pentru șampania care se produce aici. Să faci șampanie după metoda clasică, nu apă dulce cu bule, arome și sifon, cum am văzut eu pe unele rafturi, e o artă. Îți zic pe scurt, ca să știi de ce merită să dai banii.
Întâi se face cupajul vinului de bază. Adică se amestecă vinurile, în proporția pe care o decide oenologul. Când fermentează i se adaugă o soluție de tiraj și remuaj- adică niște chestii care îi provoacă vinului o a doua fermentație.
Așa agitat, vinul se toarnă în sticle pentru fermentat. Sunt sticle speciale, care rezistă la 17 atmosfere (pentru comparație, în pneul unei mașini sunt vreo 3). Fermentația durează între 3 și 7 săptămâni, urmată de o perioadă de maturare de 9 luni. În tot acest timp, sticla este în poziție orizontală. Spre final sticlele sunt puse în nișe speciale și rotite zilnic cu o optime de circumferință. Abia în ultima etapă sticla ajunge în poziție verticală, pentru ca drojdia să se strângă sub dop. O echipă de meseriași cu mână fină scot dopul (fără să le sară în ochi șampania aia fermentată), curăță drojdia și transferă șampania în sticlele definitive. Muncă de ceasornicar, nu alta!
Să spun două vorbe despre cum arată acest oraș. Mi-a plăcut, e foarte bine aranjat. A trecut prin câteva renovări succcesive, iar rezultatele se văd.
Au creat chiar și un spațiu rezervat istoriei, în care vei vedea vase și ustensile care au legătură cu viticultura de pe aceste meleaguri, începând cu epoca stră- bunilor noștri băutori, dacii.
Dacă merită să vizitezi Cricova? Eu zic că da. Închipuie-ți că ar fi la cinci mii de kilometri depărtare și că marketingul te-ar înnebuni de cap că e un loc despre care turiștii japonezi, cei mai hotărâți din lume, ar declara că e obligatoriu de vizitat. Nu te-ai zbuciuma imaginându-ți cu groază cele 20 de ore de zburat cu avionul, cu trei escale? Ba da.
Or, până una alta, Cricova e mai aproape de România decât de Rusia, din fericire. La doar o aruncătură de băț.
