Un brașovean și-a parcat jeep-ul la două lungimi de mașină de Sfinxul din Bucegi. Iar Jandarmeria, care altfel stă cu pulanul în erecție lângă orice domnișoară care strigă ceva nasol contra pesedeului în Piața Victoriei, a aflat doar din auzite.
Nu mă împiedică nimic să-mi închipui un descreierat care urcă cu buldoexcavatorul pe Bucegi și se apucă să niveleze Sfinxul sau Babele. Dacă începe treaba la miezul nopții, până dimineața lucrarea e gata.
Nu păzește nimeni, cu adevărat, aceste monumente ale naturii. Oricine dorește poate să scrie cu dalta pe fruntea Sfinxului „Alessia e curvă” sau „Nicolas e mare boss luxos”.
Într-o țară în care s-au cheltuit 40 de milioane de euro ca să aflăm dacă ar fi OK ca doi pesediști care și-o trag la rozetă ar putea să se unească și în fața lui Dumnezeu, nu doar în biroul încuiat, fără ca popa să se întoarcă cu fundul la miri (de scârbă), n-avem câteva milioane ca să facem un sistem de monitorizare a martalogilor care se pot căca în capul Sfinxului.
În țara asta poți să conduci pe contrasens pe banda de urgență a autostrăzii, să te pozezi cu capra neagră împușcată sau cu floarea-de-colț între dinți și aproape să nu pățești nimic. Ba chiar poți să bați și să gazezi oameni și să fii avansat în grad.
Dacă-l întrebi, probabil că orice român ar vrea să aibă o țară ca afară. Trei sau patru milioane au și plecat afară, de altfel. Însă mulți nu par să înțeleagă că asta înseamnă și un set consistent de obligații, nu doar o listă încântătoare de beneficii.
Avem nevoie de legi clare, dure cu cine trebuie și de oameni care să le aplice- suficienți și incoruptibili. Apropo, ați văzut vreun film american în care ăla care depășește viteza să-i palmeze polițistului o bancnotă de 100 de dolari sau o damigeană cu uischi de buturugă?
Nemții n-au trei boașe sub șliț. Dacă-i exilezi la Ciulnița, a doua generație de Hanși autohtonizați o să asculte manele crăpând semințe la poartă, cu un pahar de țuică de pufoaică în față.
Sub comunism, între nemții din vest și cei din est erau diferențe la fel de mari ca alea dintre români și suedezi. Noi și esticii lor aveam mai multe lucruri care să ne unească, decât care să ne despartă. Noi făceam Dacia, ei Trabant. La Securitatea lor au turnat la fel de mulți nemți câți români au dat pe goarnă la Secu.
Mi-a povestit un prieten o întâmplare recentă, ca să vedeți cum stă treaba la alții.
Un franțuz dădea la pește pe un râu. Fără să-și dea seama, tot schimbând malul, a trecut în Germania. Unde, ce să vezi, stătea de veghe un paznic de pădure. Franțuzul, în felul lui, se socotea nevinovat, săracul credea că aruncă undița tot în cocoșul galic. Neamțul, din partea lui, o ținea una și bună: permisul de pescuit al franțuzului e valabil doar în Franța, unde mai pui că-n Germania era și prohibiție. Amendă pe loc și confiscarea sculelor. Partea și mai tare este că neamțul voia să-i confiște franțuzului și mașina, pe care o socotea drept sculă care a înlesnit infracțiunea de care-l acuza pe franțuz. A ieșit un adevărat scandal diplomatic.
Cum spune prietenul meu că e la noi? Păi, Emil Boc a dat afară majoritatea paznicilor de felul ăsta. Între timp s-a uitat de ei și nu i-a mai reangajat nimeni. Oricum, și dacă ar exista, ei n-au voie să dea amenzi. Sancțiunile pot fi aplicate doar de un jandarm care să însoțească paznicul fondului (de pescuit sau vânătoare).
Dacă prinde pe cineva în fapt, paznicul trebuie să-l țină pe poziție până vine jandarmul. Sau să-l anunțe dinainte: mâine patrulăm pe râul cutare, ai vrea matale să vii cu pistolul și chitanțierul? Dacă nu fac deranj, mă scuzați.
De-aia suntem unde suntem, nu fiindcă am avea vopseaua sărită de pe vreun cromozom.
