Peloponez, unu: Kardamyli

E un mic oraș. Un orășel, dacă mi-ați da voie la diminutive. Câteva străduțe, una principală și alte câteva care dau în ea. Cam cât așa-zisul Centru istoric din București. Cu câteva mari diferențe.

Una ar fi liniștea. Kardamyli e liniștit ca Sovata, când străzile sunt pustii pentru că toată lumea stă cu târtița scufundată în apa sărată a lacului, închipuindu-și că așa va face copii. În Centrul istoric e zarvă ca la peronul de Botoșani al Gării de Nord. În Kardamili e aproape ca-n timpul unei slujbe religioase catolice. Fără bumți-bumți, claxoane și îmbrânceli. Și fără piți ieșite la agățat, ofcorse.

Kardamyli are farmecul zonelor vechi, omogene și bine păstrate. Clădiri vechi, văruite în culorile zonei, ziduri din piatră, tâmplărie din lemn, acoperiș din olane. Fără fațade moderne din sticlă, fără maimuțăreli arhitecturale:

Kardamyli e chiar istoric. Frate, apare în Miorița Iliada, mai mult de-atât ce să-i ceri? Dacă dai puțin înapoi, o să vezi că la intrarea în oraș, pe stânga, sunt două turnuri înalte, din piatră. Alea nu sunt ale primarului, făcute din salariul lui modest de bugetar, ci turnuri vechi, construite în zonă acum sute de ani (un stil pentru care regiunea asta e renumită, de altfel).

Uite încă o poză:

Dacă n-ai mai văzut așa ceva, dacă ai crezut că Grecia înseamnă doar căsuțe albe și scunde, o să fii impresionat. Stai puțin: o să fii impresionat oricum, te asigur.

Kardamyli are câteva taverne mi-nu-na-te, în care se cuvine să-ți tragi sufletul de turist, la umbra bolților verzi. Uite câteva poze, ca să vezi că nu vorbesc în dodii:

Acolo, în stânga clădirii, sunt mesele. E bestial!

Kardamyli are și magazine așa cum trebuie. Fără mărci celebre pe firmă, fără neoane sau alte chiciuri care zgârie retina:

Kardamyli are și case frumoase, la care merită să caști gura:

Kardamyli are și niște mici hoteluri care arată fix cum trebuie să arate aici, în zona asta:

Kardamyli e lângă o mare despre care, oricât ai fi de năzuros, n-ai cum să zici ceva de rău fără să-ți crape obrazul. Uite și tu ce apus am prins pe-aici:

Apropo de apus: am fotografiat în amurg. Ăsta este motivul pentru care majoritatea pozelor sunt întunecate (despre faptul că nu știu să le editez prefer să nu vorbesc). Ziua e altfel, îți dai seama.

Merită să vezi Kardamyli? Eu zic că da. Dacă ești prin partea asta de Peloponez, fă-ți timp și pentru el- câteva ceasuri o să-ți placă.

Din câte-mi amintesc, am mai scris despre un orășel liniștit, care o să-ți vină bine. Aici, cred.

Închei reamintindu-ți că turistul român e ambasadorul țării lui. Las-o pe Dăncilă să ne facă de râs, tu:

• fii politicos și zâmbitor;
• îmbracă-te decent, nu fi șleampăt sau țoapă;
• nu țipa! Dorel o să te audă și dacă vorbești ușor, mai ales că te poți apropia de el, nu e nevoie să vă strigați peste un întreg cartier;
• nu lăsa mizerii în urma ta;
• nu-ți lua doza de bere pe saltea, nu ascunde chiștoace în nisip și nu te căca în mare.

Hai că se poate!