Peloponez, șase: Koroni

Categories Grecia, hai-hui

Străduțe înguste și în pantă, pe laturile cărora sunt case viu colorate, o faleză lungă și plină de taverne bine aranjate, la care adăugați o fortăreață care are între ziduri o mănăstire de maici verde ca un Paradis. Pe scurt, Koroni.

De Koroni n-a aflat prea multă lume. Pe străduțe și la taverne vei auzi mai mult greacă, vorbită fie de localnici, fie de grecii veniți din Atena și împrejurimi.

Abia în ultimii ani a început să se amintească de ea și sunt zvonuri că o mână de străini cu feeling și portofele generoase și-ar fi cumpărat case de vacanță aici. La cum se-ntâmplă lucrurile, cred că ei sunt primii, dar în niciun caz ultimii.

Cât oi trăi, o sută sau două de ani, o să leg Koroni de pescarul care-și tura motorul bărcii de-a lungul țărmului, pe partea opusă portului. Eu eram sus, în cimitirul fortăreței, era liniște și deodată am auzit un gras profund și spart, de tutungiu, care cânta o melodie grecească foarte veselă. De-abia îl zăream pe pescar, dar țărmul ca un enorm amfiteatru mă ajuta să-i aud foarte bine melodia, era ca și cum ar fi cântat într-un enorm megafon.

Am prins asfințitul la masa unei taverne.

Eram înconjurați de bătrâni ieșiți la o cafea și de familii tinere venite să ia masa, cu copii veseli care alergau printre toate picioarele disponibile, de oameni sau de mobilier. Toată lumea vorbea tare, se râdea mult, era ca la o nuntă fără muzică. De apus n-are rost să mai vorbesc; cred că e suficient dacă pun o poză  și spun că e magnific și că tavernele de pe faleza țărmului sunt cel mai bun loc în care e bine să te afli în ceasul ăla.

Casele sunt așa cum le vedeți. Sigur că nu toate, dar destule.

Ai locuri în care te simți în Ciclade, mai mergi cincizeci de metri și ajungi într-o zonă de inspirație evident venețiană.

La o așa istorie pestriță, cu cel puțin patru  nații care și-au lăsat urmele pe-aici (greci, venețieni, turci și francezi), nu te miri deloc să vezi un așa amestec.

Majoritatea străzilor sunt înguste și în pantă. E ca și cum întregul oraș, cu casele lui, ar fi încercat să se strecoare între zidurile fortăreței- cândva, cel mai sigur loc din insulă.

Dacă veți ajunge vreodată aici, parcați neapărat mașina și luați-o pe jos

La parterul caselor din zonele cu vad sunt mici magazine de familie, în care merită să arunci măcar o privire, dacă nu cumva și câteva bancnote:

De zidul fortăreței, chiar la intrare, sunt lipite vreo trei case.

Mititele și colorate, cu flori în ghivece și scaune pe marginea țărmului, unde cei doi sau trei vecini ies seara la o palavră, în timp ce se uită la mare.

Fortăreața nu e așa cum ți-o închipui. Zidurile sunt bine conservate, înăuntru, însă, sunt doar câteva case, majoritatea bine conservate, și o mănăstire.

Mi-a plăcut mănăstirea pentru zidurile ei superbe:

Adorabilă grădina verde și mare, de care maicile se ocupă cum se pricep și ele mai bine- nu se fac de râs, aș zice:

Cimitirul m-a amuzat. Cam jumătate dintre monumente au forma unui grătar de grădină.

La ieșirea din fortăreață, pe una dintre străzile mici și șerpuitoare am dat peste casa cu cele mai multe flori din lume:

Erau peste tot, în tot soiul de ghivece (cele mai multe improvizate), care de care mai vesele. 

Când m-am apropiat și mi-am băgat nasul în curtea casei, mică precum căușul unei palme, am văzut înăuntru cea mai mare colecție de obiecte decorative. În fiecare loc liber era atârnat ceva, o cătrună, o piatră sau o cutie goală de măsline, neapărat colorată:

În timp ce o pozam a venit proprietăreasa, de undeva din oraș. Nu mi-a acordat nicio atenție, a băgat cheia în poartă și și-a văzut de treabă, ca nevastă-mea când o enervez:  ca și cum nici n-aș exista.

Pe partea opusă portului este o plajă sălbatică, lungă de peste un kilometru, cu nisip curat și fin. N-am avut timp de ea, dar am auzit c-ar fi bună. Poate îmi confirmă careva dintre voi?

Mi-a părut rău că am plecat din Koroni și nu pot decât să sper că voi reveni, cândva.

Până atunci, dacă vreunul consideră că e genul de loc pe care l-ar încerca, vă sugerez să faceți un traseu de-o zi, cu plecare din Kalamata (56 km între Kalamata și Koroni),

în care puteți include și locuri despre care v-am povestit, deja:


Lasă un răspuns