Dimitsana e un orășel de munte din Peloponez fermecător, liniștit și puțin vizitat. În engleză vei găsi puține informații despre el, iar în română s-a scris un singur articol pe această temă: cel pe care-l citești.
Continuarea este aici "Dimitsana. Un loc prin care ar trebui să treci, dacă străbați Peloponezul"
Paxos. Mi-a plăcut enorm insula asta mică și relativ neglijată de turiști (ca să vă ofer un reper, nu am întâlnit niciun român).
Dacă ar fi să o descriu într-un singur cuvânt, el ar fi: colorată, caldă și primitoare. Am scris trei?
Continuarea este aici "Paxos. O destinație la paroxism"
Am scris curând despre o insulă în care aș vrea să mor- cu precizarea că aș vrea să o fac la adânci bătrâneți, înconjurat de popi femei și băutură. Acum o să scriu despre o insulă în care aș vrea să mor a doua oară.
Eu împart locurile în două: cele în care țin morțiș să revin, după care tânjesc și a căror amintire mă face să suspin duios, ca prințesa din poveste, și cele în care nu mai opresc nici măcar când am pană.
Continuarea este aici "Cabana Plaiul Foii. Pe-un picior de Plai, pe-o gură de Rai"
V-am povestit altundeva despre cât de mult mi-a plăcut Egina și v-am promis că voi reveni cu o sugestie de cazare. O sugestie cinstită, pe care v-o fac dezinteresat, din convingere, fără niciun avantaj material. Singurul meu câștig e
Continuarea este aici "O cazare minunată în insula Egina? Cunoaștem!"
Despre peninsula Pelion se spune că, în vechime, era locul de ospăț al zeilor. Ei coborau neștiuți de pe Olimp în crângurile abundente, hrănite de pământul gras, și benchetuiau. În adâncul pădurii pândeau centaurii, răscoliți de aceleași pofte trupești ca episcopul de Huși.
Continuarea este aici "Plajă în insula zeilor, Pelion"
E la 4 ore de Atena. După ce vă dați brânci cu japonezii să pozați Acropolele și să găsiți o masă liberă în Plaka, luați mașina, șofați două ore pe autostradă și mai stați două ore cuminți, pe feribot. Sau zburați cu avionul, căci are aeroport.
Continuarea este aici "Skyros, orașul scurs pe munte ca o lavă albă"
E acel gen de loc la care-mi pare rău că trebuie să renunț. Sunt sigur că m-aș fi dus acolo de cel puțin câteva ori pe an, până la 150 de ani bătrânețe, dacă nu ar fi fost problemele de care vă voi scrie mai jos.
Nu-mi plac bulgarii. Pentru că majoritatea nu știu româna, nu fac micii ca-n Obor și nici salata bulgărească nu le iese ca-n Drumul Taberei.
Continuarea este aici "Cazare bunătă în Bulgaria, lângă Tryavna"
La doar patru ore de orașul satul cu blocuri Giurgiu (sau, dacă vreți un reper mai de Doamne-ajută, la 120 km de Balcic) se află o aşezare locuită continuu timp de mai bine de două mii și cinci sute de ani.
Continuarea este aici "Nessebar, un orașătă momunentătă"
Un oraș nu înseamnă doar dealuri, ape și clădiri. Dacă ar fi așa, și Giurgiul ar fi oraș 🙂 Dincolo de toate lucrurile astea trebuie să fie încă unul, foarte important: spiritul locului. Felul în care localnicii își trăiesc viața și sentimentele pe care le ai atunci când te amesteci printre ei.
Continuarea este aici "Ljubljana. III: Viața orașului."
Unii spun că n-ar trebui să mori înainte de-a vedea Napoli. Alții susțin că ar fi vorba de Roma. Sunt români care pretind că în listă trebuie adăugată Suceva Valea Cerbului Craiova.
Prin `93 eram student şi gustam, de-a valma, orice hrană spirituală care-mi cădea în mînă. Yoga, ortodoxie, seminarii despre corpul astral, lecţii despre mayaşi, atlanţi și strămoșii tuturor acestora, dacii, care au inventat laserul, bomba atomică și bicicleta cu roți pătrate.
Continuarea este aici "Sejur și (stânga)-mprejur… de la mănăstire"
Pe Maria am cunoscut-o ca și pe nevastă-mea: absolut din întâmplare. Amândurora le-am rămas fidel, indiferent ce mi-au mai văzut ochii între timp.
Continuarea este aici "De ce, când merg în Grecia, trec întâi pe la Maria"