Pe Maria am cunoscut-o ca și pe nevastă-mea: absolut din întâmplare. Amândurora le-am rămas fidel, indiferent ce mi-au mai văzut ochii între timp.
Aveam nevoie de o noapte de odihnă, undeva la jumătatea drumului spre Peloponez. La aproximativ 15 ore de șofat din Giurgiu, când treci ușor prin vamă și în Țara Cefoșilor nu sunt radaretă stresantătă.
Căutam o vilă/un ansamblu de vile pe malul mării, cu o arhitectură cât mai tradițională (fără balustrade din inox, uși din PVC etc.), liniștită, cu mare bună și priveliști spectaculoase.
Pentru că Maria avea toate astea, am rămas la ea nu una, ci mai multe nopți. Exact ca Ulysse, ținut captiv de bunăvoie pe o insulă unde tot ce trebuia să facă era s-o tăvălească regulat pe Calypso.
Ce-mi place la Maria?
- Locul, faptul că la ea stau între cei doi craci. Nu glumesc. Uitați-vă aici: Chorto, Pelion Asta înseamnă că nu mă bate vântul și am apă liniștită. Îmi plac chestiile astea, dacă sunt la mare;
- Arhitectura. Vilele în stil tradițional. Când mă duc în Grecia vreau să văd ceva grecesc, sau ce îmi închipui eu că e grecesc. Pentru lei din ipsos la poartă e suficient să trag o fugă în Giurgiu;
O parte din fațada vilei în care am stat - E chiar pe malul mării. Măslini jur-mprejur, apă albastră în față. Sunt mofturos, probabil pentru că am fost primul născut și m-au cam răsfățat, dar chiar nu pot cere mai mult;
Eu am stat deasupra. Adică la etaj. - Terasa uriașă a camerei, din care văd cam așa ceva;
Salut. Vă trimit o vedere de pe terasă. - Vegetația. Îmi pare rău că n-am pozat lămâiul de lângă terasa camerei din care, în fiecare dimineață, rupeam câte o lămâie proaspătă. Dar vă dau în scris că sunt puzderie de: mușcate, caprifoi, crini, glicină și altele pe care nu le-am recunoscut, pentru că eu am cam absentat la orele de chimie;
Ăăă… flori - Apa. Mor de dorul ei. Cristal albastru. Fără valuri, fără meduze, alge, draci, laci. Rai, frate!
Vedeți cum vă fac cu mâna în timp ce înot? - Plaja. OK, nu e cu nisip fin, e cu pietricele, dar mie-mi place să adun pietricele încă de când eram băiețandru și, cum să vă zic, prea mult n-am evoluat de-atunci;
Plaja, văzută ca un voyeur, pe ascuns - Apusul. Hai, că punem cu toții poze cu asfințitul, una în plus n-o deranja pe nimeni. PS: soarele cade sub marea din fața vilei, e OK?
A sfințit de soare - Îmi plac și interioarele. Bun, nu e luxul de pe lume, se putea mai mult, dar nu e nimic deranjant. Hai să zicem că e cel puțin decent;
Șemineul e funcțional - Nevastă-mea. Când s-a văzut pozată, s-a prefăcut că gătește. De-atunci umblu cu aparatul de pozat atârnat la gât;
Ținea râșnița invers, dar n-are a face, intenția contează - Vecinii. Da, vorbesc serios. Știți bine ce greu e să ai vecini buni, nu? Lângă complexul Mariei e o vilă din care am auzit foarte des prelingându-se în surdină, prin ferestrele deschise, jazz. De-ăla bun, nu zdrăngăneli cântate de trupe care par să-și acordeze instrumentele până la sfârșitul concertului.
Ca să termin în forță, iată și o poză cu mine. Pe terasa restaurantului de pe plajă, amețit de parfumul caprifoiului.
Un inceput ok.
Un site de calatorie de unde poti avea ;ponturi,recomandari,sugestii,impresii pe bune,oricand este binevenit.
Faine locuri, fotografii și spuse!
Fascinantă Grecia…aș merge în fiecare vară..dar am nevoie de timp sa-mi revin din sperietura pe care o capăt din cauza militienilor de tablă din” Țara Cefosilor”…așa că am fost doar de vreo 3 ori
În ultimii doi ani n-am mai avut nicio problemă cu ei. În primul rând, pentru că au mai construit autostrăzi și acolo nu se pot ascunde cu radarul în tufiș, să te prindă cu 80 în loc de 60.
Excelent!
In general impresiile altora pot fi indigeste, pe principiul „multi vede, putini cunoaste”. Ma bucur ca te-ai hotarat sa ne povestesti, mai in amanunt, prin ce-ai trecut fiindca ai umor si simt de observatie. La drum , deci !
Fain! Succes, că-l meriţi?
Caprifoi din anason fermentat?
Frumoasa vila, cum se numeste?
Diplomats Hotel. Dar nu e doar pentru diplomați 🙂