Milos e una dintre insulele pe care aș vrea să le mai văd o dată, înainte să mă bage nevastă-mea în călduri, la cuptor, cu flori din plastic pe piept și pantofi de hârtie în picioare. E locul pe care, când îl vezi, te bați singur, sau măcar îți tragi o palmă pe frunte: „cum ar fi fost s-o ratez?” Am ajuns târziu în Milos. Era un amurg roșiatic și înfrigurat, cu nori îndesați unul în altul ca oamenii din tramvaiul 41, dimineața la ora…Continuarea este aici „Milos. Cazarea și primele impresii”