Dacă ar fi să fiu oraș- și n-aș putea să fiu Praga-, cred că aș alege să fiu Ljubljana. Nu-mă dă mâna să spun că vreau asta pentru că e un oraș în care am văzut multe femei frumoase, fiindcă mai citește și nevastă-mea articolele și rămân fără ciorba mea cu afumătură de sushi. Trec la argumentele care nu mă lasă fără cratiță pe aragaz: e o capitală mică (sub 300.000 de locuitori), liniștită, cu un fermecător centru vechi- foarte bine întreținut, cu un râu frumos, ca a adevărată arteră care-i dă viață, cu locuitori care par veseli și mulțumiți că trăiesc în orașul lor.
În acest prim episod o să vă spun câte ceva despre râul care străbate Ljubljana. Vorbesc despre…
Ljubljanica!
Între cele două brațe ale acestui râu s-a construit vechiul oraș, în locul unei foste mlaștini (până în 1918, orașul a avut nume nemțesc, Laibach, probabil de la cuvântul Laubach, care înseamnă mlaștină): https://www.instantstreetview.com/@46.048056,14.509807,16z,0t
Pe vremea când se întocmea orașul, nu existau ONG-urile care se ocupă acum cu salvarea băltoacelor în care se prăsesc țânțarii, șerpii și broaștele, așa că reprezentanții diverselor culturi (latină, germană și slavă) care au dominat Slovenia au putut zidi unde până atunci erau doar smârcuri. Sunt empatic cu broaștele, dar cred că sacrificiul lor a fost binevenit.
În ziua de azi, malurile Ljubljanicei sunt pline de clădiri superbe, majoritatea bine renovate, și de terase cochete, în care poți mânca și bea bine, la umbra bătrânilor copaci. Din fericire, deși a fost regularizat pentru a controla viiturile, râul a rămas navigabil. Puteți urca într-unul dintre vaporașele care plutesc în sus și în jos pe râu șii astfel veți avea o altă perspectivă asupra orașului.
Podurile de peste râu
Deși bucata semnificativă de râu este scurtă, de doar câțiva kilometri lungime, peste apă au fost întinse suficient de multe poduri, astfel încât să poți trece pe malul celălalt oricând vrei. Aproape toate sunt acum obiective turistice. Amintesc doar câteva.
Podul Triplu, care s-a căpătuit cu acest nume sec, deloc poetic, pentru că e alcătuit din 3 poduri alăturate. Aici se pozează mai toată lumea, perspectiva asupra râului e excelentă, pe ambele maluri sunt terase bune și, în perioada festivalurilor (adică aproape în fiecare sfârșit de săptămână), distracția se revarsă din piața alăturată pe poduri.
Podul Dragonului, numit așa după cei patru dragoni care-i străjuiesc capetele (câte doi pe fiecare mal). Probabil știți că, acum o sută de ani, oamenii nu primeau like pentru pisici, ci pentru dragoni și alte fiare, care erau văzute ca animale maiestuoase, crude și dăunătoare, pe care mai întâi le omorau, apoi le puneau pe blazon (părerea mea e că ele ar fi refuzat să apară pe blazon, dacă ar fi știut ce presupune asta). Se pare că acest pot este cel mai strălucit exemplu de secesiune vieneză (un curent artistic apărut în 1897 la Viena, prin care se încerca demolarea tradiției constrângătoare de până atunci și, concomitent, o rezistență la nivelarea industrială în plină efervescență).
Dragonul apare pe stema și steagul orașului Ljubljana. Se spune că un exemplar (probabil chiar ultimul) din această specie sălbatică deloc prietenoasă ar fi fost ucis de Iason și argonauți , care se întorceau acasă cu lâna lor de aur, pe o cale destul de întortocheată, parcă făcută de un șnapan taximetrist bucureștean: din Colchida (azi în Georgia), pe Marea Neagră, apoi în sus pe Dunăre și Sava, iar în final pe Ljubljanica, la izvoarele căreia au tras barca pe mal și au cărat-o în spinare până pe țărmul Mării Adriatice. (Ăștia or nu voiau să se întoarcă la soții, ori erau plătiți la oră.)
Clădirile/monumentele de arhitectură de pe maluri
Unele dintre ele sunt capodopere ale artei vechi. De exemplu, Biserica fransciscană Buna Vestire, zidită între 1646 și 1660, dar reinventată aproape continuu, astfel încât diverse stiluri au ajuns să conviețuiască vrând, nevrând. Fațada, construită în stil baroc în 1703, a fost reconstruită un secol mai târziu, iar pilaștrii sunt de inspirație ionică în partea de jos și de sorginte corintiană în partea de sus (dacă vă uitați cu atenție, observați diferența). Frescele originale de interior au fost aproape în totalitate distruse de marele cutremur din sec. XIX, iar în locul lor au fost pictate altele, în 1936, de un pictor… impresionist (în doar patru rânduri de articol am amintit patru stiluri!).
În același loc, Piața Preseren (cea mai importantă din Ljubljana), veți vedea statuia poetului național sloven, France Preseren, dar și o clădire masivă și impunătoare, fosta Farmacie Centrală, într-un curat stil neo-renascentist.
Piața Preseren este legată de malul opus prin Podul Triplu, despre care tocmai ce v-am povestit.
