La doar patru ore de orașul satul cu blocuri Giurgiu (sau, dacă vreți un reper mai de Doamne-ajută, la 120 km de Balcic) se află o aşezare locuită continuu timp de mai bine de două mii și cinci sute de ani.
Puținătă istorietătă
Nessebar. Sau Nesebăr, cum îi zic bulgarii, cu limba lor căznită. Probabil înființată de traci, nu se știe precis când, c-au uitat să dea check-in.
O peninsulă al cărei as din mânecă a fost așezarea, la doar câteva sute de metri de țărm, dar în drumul tuturor vaselor care făceau comerț pe Marea Neagră.
Pe la începutul secolului VI î.e.n. au venit grecii, au pus mâna pe el și i-au schimbat numele, din Menebria în Mesambria. Asta nu a fost singura modificare: elenii au ridicat un templu în onoarea lui Apollo, un teatru mare și alte construcții mai mici, cele din urmă dispărute între timp. Le dădea mâna la imobiliare: se ocupau cu comerțul și istoricii spun că o făceau cu mare succes.
Iar succesul, după cum se știe, naște invidie și poftă. Romanii n-au putut să se abțină mult și în 71 d.c au bătut la poarta cetății cu ce aveau ei mai bun pentru astfel de situații: cu berbecele. După ce au dărâmat ușa de acces și au omorât câțiva locuitori, pentru efect artistic, romanii au stabilit că acea peninsulă e a lor; foarte multă vreme n-a avut nimeni tupeu să-i contrazică.
Mai sărim niște ani, ca să n-o lungim excesiv, marcăm secolul V, în care se pare că era unul dintre cele mai înfloritoare orașe bizantine, și ajungem în anul 812, când personajul cu nume de desen animat
Khan Krum include orașul în Primul Imperiu Bulgar, sub numele de Messebur.
După Khan Krum Scrum Dumdurum ăsta vine un bulgar mai concesiv, Boris, ce returnează orașul bizantinilor, dar nu trece mult și în lumina reflectoarelor apare Simeon care, deși bulgar, este supranumit Cel Mare. Acest Cel Mare reintroduce Messeburul sub autoritate bulgară și orașul ia un nou avânt: sunt construite case noi și, bineînțeles, biserici.
În 1366, un personaj numit cam ca Mozart, respectiv Amadeus, vine și cântă sub zidurile cetății Oda Asediului, cu foarte mare succes la public: orașul cade în mâna cruciaților, care-l fac cadou bizantinilor (că așa e frumos, să faci cadou ceva ce nu e al tău). Numai că bizantinii sunt departe de a fi ce erau în vremurile lor bune, iar orașul își pierde treptat strălucirea.
Aproape de 1900 ajunge iarăși la bulgari, chestie cam aiurea pentru numeroșii greci care locuiau pe insulă.
Renovarea Nessebarului istoric începe în 1925, odată cu construirea unui nou Nessebar, în apropiere. În 1956 a fost proclamat rezervație arhitecturală, iar în 1983 a fost introdus în patrimoniul UNESCO.
V-am spus toate astea nu ca să vedeți ce bine mă descurc eu să caut informații în bibliotecă pe google, ci ca să știți ce ferment a fost acest oraș- peninsulă, ce de popoare și de stiluri s-au succedat aici. Toate acestea au lăsat urme pe care le veți vedea. Vorbesc în primul rând despre…
Arhitectura religioasă
Nessebar este un fel de olimpiadă a bisericilor. După anumite surse, pe această palmă de pământ stâncă ar fi fost construite nu mai puţin de 40 de clădiri de cult, ceea ce, la un eventual concurs mondial de gen, poate ridica orașul pe unul dintre primele locuri. Din păcate, de-a lungul timpului aproape jumătate dintre ele au dispărut, date certe existând pentru „doar” 26. Oricum, Nessebar este unul dintre puţinele locuri din lume în care poţi vedea cu ochiul liber evoluţia stilului arhitectural religios de-a lungul a aproape două milenii.
Cea mai veche biserică păstrată este Vechea Mitropolie, construită undeva în sec. V sau VI, când oraşul a devenit centru episcopal. Din păcate, acoperişul i-a cedat, i-au rămas doar zidurile, dar chiar şi aşa este impresionantă, cu lungimea ei de 19 m (probabil, e cea mai mare biserică de început ce a rămas în picioare în această parte de lume).
Dacă aveţi noroc, veţi vedea cântând un flautist ce-a activat, cândva, într-o Filarmonică. E o imagine destul de tristă (omul are și o fotografie veche cu el), dar așa e lumea, nu?
Urmează, apoi, Biserica Sfântului Ioan Botezătorul (sec XI, una dintre cele mai bine conservate, construită din piatră), a Sf. Teodora (sec XIII), Parascheva (XIII-XIV; alternanţa cărămizilor cu pietrele este foarte inspirată), a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (idem), a lui Christos Pantokrator (idem) şi, mai „noi”, a Sf. Spas (sec. XVII; are fresce în bună stare) şi a Sf. Clement (idem).
Vă spun sincer, toate sunt splendide. Mie mi-a plăcut teribil cea a Pantokratorului, cu ziduri în care cărămizile de culoare roşu închis alternează superb cu altele de culoarea nisipului, cu nişe şi arcade minunate. S-ar părea că în cele şapte secole de existenţă nu s-au prea făcut intervenţii asupra ei.
Autorităţile bulgare au fost deschise la minte şi permit, în zilele noastre, ca în interiorul Pantokratorului să funcţioneze o expoziţie de artă.
La fel de importantă ca arhitectura religioasă este și…
Arhitectura laică
Fiind construite din materiale mult mai perisabile decât cele din care au fost ridicate bisericile (lemn, faţă de piatră), casele din antichitate n-au rezistat probei timpului. S-au păstrat aproximativ 60 de case din perioada Renaşterii, în stare destul de bună.
Majoritatea construcţiilor, atât cele vechi cât şi cele mai recente, au două niveluri, parter plus etaj. Zidurile primului nivel sunt construite din piatră, aşezată în benzi cu lăţimea de 50-80 cm, între două astfel de benzi succesive intercalându-se o grindă din lemn, cu rolul de a consolida structura ( dar şi cu un eficient rol estetic).
Probabil din considerente de securitate, în pereţii parterului sunt practicate puţine ferestre, de obicei înguste. Iar zidul casei face corp comun cu gardul, amândouă transformându-se într-un monolit defensiv cât se poate de eficient.
Nivelul superior are, în varianta clasică, suprafaţa mai mare decât nivelul inferior, atât pentru a îngreuna escaladarea, cât şi pentru a folosi cât mai eficient spaţiul destul de meschin al insulei (de multe ori, etajele a două case situate de-o parte şi de alta unei străduţe înguste aproape că se ating). De regulă el este „proptit” cu căpriori oblici de nivelul inferior. Alcătuirea pereţilor acestui acestui din urmă nivel este de tip sandvici: structura de rezistenţă din lemn este dublată, atât la interior cât şi la exterior, de un placaj cu scânduri, uneori mai late, alteori sub forma unor şipci înguste, petrecute pentru a alunga apa.
Se mai întâmplă, mai ales la casele mai noi, ca etajul superior să fie din zidărie, rămânând ca doar tâmplăria şi unele elemente decorative să fie construite din lemn (caz în care zidul este obligatoriu alb iar cercevelele maro închis).
Toate străduţele sunt înguste (pe multe dintre ele accesul auto este imposibil) şi pietruite. În toată alcătuirea lui, oraşul are un indescriptibil aer romantic.
Alte atracţii
Dacă cele spuse mai sus nu vă sunt suficiente, adăugaţi faptul că întregul țărm al peninsulei este o înşiruire de terase, în care mănânci foarte bine, la preţuri aproape studenţeşti. Cei mai mulţi dintre patroni şi ospătari ştiu româneşte şi se poartă impecabil cu musafirii.
Dacă-mi permiteţi, v-aş recomanda o restaurant răcoros, în zona de est, cu intrare din strada paralelă cu marea. Înspre apă, construcţia (şi ea frumoasă) se termină cu o terasă ce înglobează doi smochini parcă antediluvieni, cu trunchiuri mai groase decât îţi permit braţele să cuprinzi. Puteţi mânca aici peşte sau o kavarma absolut delicioasă.
Şi, dacă vă place shopingul, gândiţi-vă că străduţele sunt un fel de bazar în care găseşti aproape orice se poate face din celebrii trandafiri bulgăreşti, de la parfum, after-shave şi antipersirante, până la lichioruri şi peltea. Și ceva ceramică bună, de asemenea (Va trebui, totuși, să închideți ochii la nenumăratele porcărioare chinezești).
Nu vă fie teamă pentru maşină: veți găsi o parcare uriaşă, păzită şi foarte bine situată, chiar la intrarea în oraş, pe stânga.
Nu risc nimic dacă vă recomand și un hotel care mi-a plăcut foarte mult. Eu m-am simțit bine în el și nu e vorba de o chestiune subiectivă: hotelul chiar e de bună calitate, iar serviciile sunt de clasă.
Puteți sta aici și puteți face plajă pe țărm (peninsula nu prea se poate lăuda cu așa ceva), unde veți găsi una dintre cele mai late plaje pe care le-am văzut vreodată în această parte de lume, cu nisip incredibil de fin, aproape mătăsos și apă bună, curată, fără alge.
Un alt loc din Bulgaria pe care vi-l recomand cu drag este aici
Drum bun!
