Panorama Pietrei Craiului- de ce NU

E acel gen de loc la care-mi pare rău că trebuie să renunț. Sunt sigur că m-aș fi dus acolo de cel puțin câteva ori pe an, până la 150 de ani bătrânețe, dacă nu ar fi fost problemele de care vă voi scrie mai jos.

 

„V-am anulat rezervarea. Pentru că…”

Nu există niciun motiv serios să anulezi o rezervare. Altul afară de cutremur de 9.5 grade, incendiu sau invazie de urși homosexuali și maneliști, care umblă noaptea prin cabane să reguleze turiștii de 46 de ani, pe jelaniile lui Salam.

Când mi-a zis nevastă-mea că a sunat-o Feri (patronul) să-i spună că a anulat o rezervare pe care o făcusem cu câteva luni înainte, pentru că „îmi vine un grup mare și-mi trebuie camera”  nu mi-a venit să cred.

Ca patron, nu anulezi rezervarea unui turist nici dacă îți vine un grup mare de extratereștri care vor să investească într-o fabrică de transformare a rahatului în aur.

Așa ceva nu se spune nici mort. Ești rece, întins pe năsălie, eu vin la căpătâiul tău și-și șoptesc în ureche: anulezi rezervări? Tu ridici capul, sufli în lumânarea de pe piept, deschizi gura și zici: nu, apoi mori la loc. Asta e procedura.

M-am gândit la vorba aia, „prefer să pierd bani, decât încrederea clientului”, spusă de Robert Bosch, care acum vinde bormașini în toată lumea civilizată, ba chiar dincolo de ea (de exemplu, în România) și am înțeles diferența: e ca de la al șaptesprezecilea cer la Pământ.

(OK, mi s-a întâmplat chiar anul ăsta să-mi fie anulată o rezervare. În Italia. Dar, știți cum? Mi s-a oferit ceva mult mai bun la schimb, ceva cu mult peste cât plătisem. Ca o compensație a faptului că au fost nevoiți să facă așa ceva)

De ce nu mi-a plăcut la Feri în cabană?

1. Pentru că face economii acolo unde nu ar trebui. Pune un singur bec, și ăla slab, într-un aplică în care ar trebui două. Exact cum vezi la unii pensionari amărâți, care înșurubează un singur bec economic, cu lumină rece, într-o lustră din aia veche, cu patru abajururi. Semn de sărăcie. De ce credeți că se pun atâtea becuri în mall-uri? Pentru că vor să te facă să te simți bine. Invers decât în filmele de groază, în care camera e luminată de un bec chior, care pâlpâie și se bălăngăne.

 

 

2. Pentru că sunt stricate ferestrele. Geamuri proaste, ieftine, peste care pare să se fi întins o pecingine ruginie. Și nu e un caz izolat: în toate camerele în care am fost e așa. Când cel mai prețios lucru pe care-l ai este perspectiva, priveliștea aia uluitoare, să ții nenorocitele alea de geamuri mătuite e o tragedie. Ești ca o femeie superbă, dar care are un furuncul pe obraz și un neg păros pe buza de sus. Faci un credit și schimbi nenorocitele alea de geamuri, asta faci. Dacă ții la blazon.

 

3. Pentru că pe terasa aia imensă a camerei, în care ai putea să te simți ca un prinț al petrolului care tocmai a cumpărat cel mai mișto teren cu diamante din Africa, nu are o amărâtă de măsuță, iar scaunele sunt stricate. L-am întrebat ce pot să fac dacă vreau să stau la o cafea pe balcon și mi-a zis că trebuie să scot masa din casă. „N-aș putea să aduc o buturugă, ceva? Fiindcă, hai să zicem, scot un scaun, dar n-am și o măsuță, să pun cafeaua și laptopul”. S-a arătat ofensat: „O, nu, asta e o cabană care se respectă, nu aduc  buturugi în ea” . Păcat. O buturugă ar fi fost ceva realmente frumos acolo. Și demnă de tot respectul.

4. Pentru că, la ultima rezervare, am cerut cea mai bună cameră, în care să fie trei paturi, și ni s-a dat cea vecină, cu doar două paturi.  Iar explicația a fost: a vrut altcineva camera de alăturată. „Dar vă aduc imediat un pat pliant, o să vedeți că se doarme foarte bine, EU DORM PERFECT ÎN EL”. Domnule, poți dormi și-n poiată, în cuibar, sau atârnat undeva, de creanga unui copac. Te privește. Poate n-ai nevoie de saltea, poate perna ți se pare o invenție drăcească. Însă eu am plătit pentru atâtea paturi, nu vii să-mi spui că-mi oferi un prici la schimb, după cum nu vii să-mi oferi fasole bătută (care dumitale îți place foarte mult…), când eu am cerut file de păstrăv.

 

5. Nevastă-mea insistă să scriu și despre lenjerii. Mi-e cam rușine, pare o temă cam feminină, dar pe undeva are dreptate femeia: așa lenjerii de pat nu aveam nici când eram student sărac.  Rufoase și subțiate de atâta spălat. Genul ieftin de lenjerie, pe care-l cumperi cu 20 de lei din hypermarket, când sunt reduceri, și apoi o speli până când se destramă.

(Și atât de mică, încât dimineața m-am trezit înfășurat în ea, ca gemul în clătită)

 

6. Pentru că pe toți pereții sunt urme. De tălpi, de bagaje, de mai știu eu ce. Nu cred că au fost zugrăviți în ultimii ani. Cică așa e unde vin turiști mulți. Hm. Merg de foarte mulți ani în Grecia, unde albul e culoarea dominantă pentru pereți, și vă spun că acolo albul e impecabil. Dacă nu poți să dai cu lavabilă (să fim serioși, nu-i deloc o avere), măcar pui mâna pe burete și speli.

Dacă-ți pasă.

 

 

Dar de ce să-ți pese, câtă vreme banii curg și turiștii vin (pentru că ai cabana pusă în cel mai bun loc cu putință în Piatra Craiului, într-o vale minunată, la răscrucea multor trasee, cu Bârsa șipotind la cincizeci de pași depărtare)?!