O cazare minunată în insula Egina? Cunoaștem!

V-am povestit altundeva despre cât de mult mi-a plăcut Egina și v-am promis că voi reveni cu o sugestie de cazare. O sugestie cinstită, pe care v-o fac dezinteresat, din convingere, fără niciun avantaj material.  Singurul meu câștig e bucuria că și voi v-ați putea simți bine acolo.

(Bine, dacă vă vine ideea să mă scoateți la o bere și sub sticlă vă gândiți să puneți 1000 de euro, aș aprecia gestul, chiar dacă mă așteptam la 1500)

 

Cum am ales locul?

Vă spun, că n-am secrete față de voi.

Ne-am gândit destul de mult dacă să ne cazăm aproape de sau chiar în portul principal al insulei (Agia Marina, la el mă refer), ori să căutăm un alt loc.

Ne plac porturile mici, ne face bine să ne bem cafeaua de dimineață uitându-ne la pescarii care se întorc din larg; ne place să vedem iahturi, pânze în vânt, bărbați ținând timona; ne place să le auzim vocile aspre reverberându-se pe suprafața sticloasă a mării.

Dar, în același timp, ne plac locurile liniștite, retrase, unde poți să auzi din cameră clipocitul mării sau să ieși la plimbare în pantaloni scurți, pe un drumeag prăfuit în care te încrucișezi cu localnici care te salută de parcă te-ar ști de mic.

Am ales, până la urmă, un loc retras. Un ansamblu alcătuit din vile în stilul clasic al zonei, mici, cochete și foarte bine îngrijite. Așezat chiar pe țărm, lângă o bucată de mare în care să pot înota. Într-o zonă în care poți face lungi plimbări, pe jos sau cu bicicleta.

 

Când e de mers?

Noi am fost în mai. Eram aproape singuri- afară de noi mai erau doar vreo două cupluri de englezi bătrâni și pedanți, deloc interesați de socializare, slavă Domnului care salvează Regina. Abia de i-am văzut, în cele câteva zile în care am împărțit complexul.

(La complexul de vile mă refer, că restul complexelor, cum ar fi cel de inferioritate, nu le împart cu nimeni)

Pentru că am fost în mai, nu pot să vă spun cum e în iunie. Prea aglomerat n-ar trebui să fie, după socoteala mea. Locul e gândit să fie suficient unui număr de oameni și alții dinafară nu au cum să vină.

 

De ce?

Nouă ne-a plăcut totul. Cum arătau vilele, cum erau întreținute, cu câtă grijă și migală erau îngrijite curtea, plaja și faleza. Am fost impresionați de băncile pe care le-au pus pe faleză, chiar și în afara plajei proprii, și pe care le vopseau anual, ca să arate impecabil. E foarte plăcut să vezi că oamenii ăia fac totul, dar chiar totul, ca tu să te simți bine.

(Aici aș adăuga și dulceața pe care ne-o puneau pe masă, dimineața- în afara meniului plătit-, despre care spuneau că e făcută de ei, în casă)

Am fost impresionați, de asemenea, de faptul că pe plajă putea trece oricine, noaptea, dar proprietarii nu-și făceau deloc griji pentru bunurile lor. Toate rămâneau acolo unde erau când cădea noaptea, fără ca de ele să aibă grijă un paznic: scaune și fotolii gonflabile, mese, televizoare (plasme), expresoare etc. Vin dintr-o țară (vă prindeți voi care, e la nord de Bulgaria) în care întâi îți faci gard, de gard legi câinele și abia apoi construiești casa, cred că-mi înțelegeți sentimentele.

Mi-a plăcut inclusiv drumul din port și până în vilă. Îl făceam de două ori pe zi (fie ca să ajungem la feribot, fie pentru o simplă plimbare pe faleza Marinei), de fiecare dată cu plăcere. Prin Grecia ador să șofez cu viteză mică, să am geamul coborât și parfumul pajiștilor arse de soare să-mi umple mașina, să văd marea într-o parte, albăstrindu-mi colțul ochiului. Să dau peste o tavernă liniștită, în care să pot bea o cafea grecească, cu zațul de două degete. Să-mi iasă în cale o biserică cu albul zidurilor impecabil, cu ușa deschisă și lumânări la îndemână, în care nu e nimenea afară de sfinții de pe pereți.

Din portul Agia Marina și până în complex se fac 20 de minute de șofat lejer, sub limita de viteză legală.

 

Galerie foto cu de toate

Hai să nu ne mai întindem cu vorba, că-i sărăcia omului și de asta se ocupă Guvernul. Eu vă pun niște poze: cu complexul, cu drumul spre complex, cu drumeagul pe care puteți merge, de-a lungul țărmului, hăt și bine.