Fără să glosez prea mult pe tema asta, cred că ți-ar prinde bine să vizitezi și Glossa, dacă tocmai ai terminat cu Agios Ioannis. Sunt doar 7 km între cele două, o nimica toată dacă ești cu mașina.
Glossa e un fost sat pescăresc, dezvoltat în jurul țărmului. Acum nu se mai pescuiește prea mult. Pe mica ei faleză vei vedea mai degrabă străinii care coboară de pe iahturi, amestecați cu grecii care ies la tavernă.
În zona țărmului sunt cele mai vechi case și, cel puțin din punctul meu de vedere, cele mai interesante. Cu cât urci, cu atât construcțiile devin mai noi, mai tipice secolului în care trăim. Nu-s urâte nici ele, doar că nu-mi spun nimic.
Primul lucru pe care-l vei simți când ajungi în Glossa este liniștea. E o liniște profundă, care pare impregnată în case, în străzi, în tocurile ușilor.
Nici măcar din casele cu ferestre deschise n-o să auzi radiouri, televizoare sau boxe cât șifonierul, puse la maximum ca să audă cartierul cât de „bazat” e grecul. O să ai un șoc dacă vii direct din România- mai ales din partea ei sudică.
Unele străzi sunt atât de înguste, încât poți sări de pe un balcon, în cel de vizavi. Dacă cel din stânga ar porni boxele, cel din dreapta ar avea viața un calvar. Dar n-o face. Probabil se mulțumesc să sară cu schimbul la nevasta celuilalt, dar asta nu e neapărat rău.
Glossa respiră liniște așa cum dulapurile gospodinelor miros a parfum de levănțică. E ceva care pare intrinsec, în ciuda vocilor oamenilor de la tavernă sau a motocicletelor care-și ambalează câteodată motoarele pe străzile în pantă.
Glossa e, de asemenea, un sat curat. N-o să vezi gunoaie. Mai degrabă flori, așa cum cred că te-ai obișnuit dacă ai câteva zile de Grecie. Oamenilor le plac florile și fac tot ce pot să se înconjoare cu ele.
Ce mai este Glossa? Un loc foarte colorat, mai ales în partea ei veche. Culori tari și vesele, ca ale mugurilor care se desfac primăvara. Alb puternic, albastru vioi, roșu sau cărămiziu vibrante. Culorile unor oameni despre care ești tentat să crezi că iubesc viața, că o trăiesc cu pasiune și veselie, că ard cu foc tare, nu mocnit.
În Glossa, dacă vrei să o iei la pas- și nu văd de ce n-ai vrea-, ai de urcat. Sau de coborât, în cazul în care vrei o perspectivă optimistă. Eu cred că merită s-o faci. Nu e integral o capodoperă, dar sunt sigur că vei găsi multe colțuri, sau unghiuri, care o să te bucure nespus.
Mi-au plăcut și tavernele. Una e sus, pe o stradă de pe deal, cu o perspectivă frumoasă asupra mării și a caselor de sub ea.
Și alta pe țărm, în partea cea mai importantă a Glossei, unde se adună lumea (noi am fost într-o după-amiază de mai, așa se explică scaunele goale. Nu sunt foarte mulți turiști în mai, iar grecii ies la masă abia spre seară).
Una peste alta, un loc cu șarm și culoare, pe care n-ar trebui să-l ratezi!
