Din București la munte în doar DOUĂ ore?

O oră și patruzeci și cinci, de fapt, cu viteza legală. În cursul săptămânii. În week-end poate faci jumătate de oră mai mult, pe încărcate. Fără nervii din Comarnic, fără aspirat eșapamentul țevii din față. Și fără fum de grătare, boss!

Eu sunt credul de fel. Sunt tentat să iau în serios tot felul de ipoteze sau relatări înflăcărate. Și mai am un defect colateral: sunt optimist. Dar chiar și-așa, cu atâtea beteșuguri, tot nu mi-a venit să cred când am tras mașina pe dreapta, după doar două ore de șofat.

Mai mult de jumătate din drum e pe autostradă

Din mașină am coborât direct în iarbă, față-n față cu o perspectivă care i-a luat nevesti-mii respirația. Temporar.

Sunt sigur că ai trecut de multe ori pe lângă locul ăsta. Foarte probabil l-ai văzut cu colțul ochiului. Mă refer la ochiul drept, dacă stai cu fața spre volan și conduci spre Cheia, unde se duce toată lumea.

Dar tu nu ești toată lumea, frate. Dacă erai, nu intrai aici, ci pe pornhub (click aici), sau la fetițele alea care scriu bloguri turistice în care la trei cuvinte apare obligatoriul „fantastic”. Ești un cititor fantastic, sunt sigur de asta.

Tocmai pentru că nu ești toată lumea îți arăt locul ăsta. Despre care te-aș ruga să nu-i spui vecinului tău grătargiu, fiindcă aș vrea să rămână așa cât mai multă vreme. La loc mă refer.

Deși ne-am plimbat câteva ore pe aici, n-am văzut un singur gunoi. Nimic. Nici pungi, nici PET-uri, nici cutii de conserve. Lasă-l așa cum îl găsești, te rog.

Cum ajungi: din București o iei pe A3. Când ajungi în Ploiești faci dreapta, pe lângă mall-ul ăla unde se duc toți fraierii să se pozeze cu șaormă și cartofi pai. Destinația pe care te rog s-o treci pe GPS este Cheia. Hai, că-ți sună cunoscut.

Dar matale nu ajungi la Cheia. Aici e șpilul. Când ajungi la Măneciu- Ungureni, tragi pe dreapta și întrebi cum dai de digul barajului. Sau citești mai departe, că-ți explic eu aici pas cu pas.

Trece pe GPS Primăria Măneciu- Ungureni. 46 km față de Ploiești.

Din drumul spre Cheia faci dreapta, apoi stânga, pe strada cu Primăria. Treci de Primărie, că n-ai mata treabă acolo, birurile ți le plătești în altă parte, la alți `oți. După vreo douăzeci de pași vezi o biserică pe dreapta. O s-o recunoști ușor, paralel cu gardul are o frumoasă amenajare peisageră, din anvelope uzate vopsite în culorile tricolorului. Nu oprești la biserică, fiindcă n-are moaște sau icoane făcătoare de minuni. Mna, biserică simplă, de țară, doar pentru pomelnice și făcut avere popii. Așa.

După ce treci de biserică dai de un pod și tendința matale ar fi să treci pe sub el. Neee, e greșit așa. Trebuie să ajungi pe pod, deci faci ușor dreapta, pe rampă, iar când ajungi sus- faci stânga pe pod. Continuă drumul și ajungi la baraj- care, pe hartă, e aici.

Accesul pe digul barajului e interzis. E poartă și e și semn mare, pe care-l înțeleg toți șoferii, cu excepția analfabeților care și-au luat permisul în Dâmbovița.

Chestia asta e aiurea, fiindcă tu vrei să ajungi pe dig, ca să treci dincolo. Că n-ai mașină de-aia cu zbaturi, și chiar dacă aveai, accesul cu ambarcațiuni e interzis pe lac.

Acum, ce să zic. Poate nu e cușer, dar o să te învăț o mică șmecherie. Dacă te gândești bine, și pozatul pe pod e interzis, dar uite că sunt unii care pozează și n-au pățit nimic.

Matale faci bine și-l strigi pe băiatul care păzește podul. Suntem în România, da? Omul vine și matale-i zici că vrei să treci pe partea cealaltă. Așa, pentru că ai treabă. O să fii băiat de comitet și îi promiți omului că nici măcar nu oprești mașina pe pod (ăstora le e frică să nu se surpe digul dacă staționezi tu cinci minute). Nu e meloman, dar se bucură dacă-i lași o partitutură cu poza lui Enescu pe ea. M-ai înțeles, da?

Bun, ai ajuns dincolo. De-aici poți să faci ce vrei, dar n-o poți lua decât la dreapta, apoi în sus, spre culmea muntelui.

Drumul e bun. Ce zic eu? Pentru un drum prin pustie, e foarte bun. Nici n-ai nevoie de 4×4. Uită-te și tu:

 

 

Pe aici merg doar două categorii de oameni: câțiva localnici care au treabă în zonă (probabil sunt mai mulți care au treabă în Măneciu, dar eu am văzut doar unul) și cititorii lui Mazilu. Adică o să te vezi doar cu localnicii.

Zona este, cum zic fetele care scriu bloguri de călătorii, minunată. O beție de culori. Păsărele. Fluturi. Floricele. Pante și delușoare ca-n Maramureș. Chestii din astea naturale. Inclusiv urși. Da, urși, ca peste tot la munte. Genul ăla de pet drăgălaș care pe Valea Cerbului îți fură conserva din portbagaj.

Nu trebuie să te sperii. Nu sunt atât de mulți urși. Poate nu mai e niciunul, de fapt, după ce ăla care era acolo a fost împușcat chiar când intram noi pe dig (povestea romanțioasă a ursului care și-a pierdut capul după ce un localnic i-a înfipt un topor în el e aici)

Eu eram pregătit să-i dau ursului o labă de să mă țină minte, dar cred că am și alte sfaturi:

Nu te apuca să bagi la maț în loc deschis. Abține-te pentru mai târziu

Ursul e un animal ca și omul, poate chiar ceva mai nobil. Când îi e foame vrea să mănânce. Și dacă la supermarketul pentru urși e închis, o să vină pe firicelul de aromă răsărită din mâncarea ta, deșteptule.

Puteam să pun o poză cu ursu`, când ne-am întors noi din plimbare tocmai îi luau amprentele jandarmii și ăia de la vânătoare, dar am zis că-i mai ok să pun o poză cu mine.

Poți să te plimbi cu ceasurile pe aici. Noi, cu mașina, ne-am oprit după o mică, foarte mică bucată de drum- în locul din care se vede foarte bine barajul, și unde am făcut poze ca descreieratul:

 

 

 

Dar drumul continua mult, poate mai bine de-o oră, iar din drum se desfac poteci pe care o poți lua la pas, lejer. Din câte mă duce mintea, dacă ai un 4×4 nici nu trebuie să ții seama de drum, o poți lua și pe alături.

Cât despre bicicletă, ce să mai zic? O zi dacă dai la pedale și tot nu e de-ajuns.

Noi ne-am oprit pentru că voiam să ajung la Cheia, într-un loc de care urmează să-ți povestesc în viitor, dar mai ales pentru că voiam să moțăim, vrăjiți, în acest loc tulburător de frumos:

 

Știu că-ți pare rău, dar trebuie să închei aici. Din când în când mai scriu și alte articole în site, când ai puțină vreme poți să arunci un ochi.

Călătorește bine, cât poți!

PS: n-am făcut un sondaj ca la carte, dar cred că oamenii din zonă sunt mișto. Amabili, te ajută. Bravo lor!