Nu mi-e rușine să recunosc că am fost în Klima din același motiv pentru care femeile se duc la coafor.
Pentru culoare.
Cele treizeci și ceva de case sunt vopsite în treizeci și ceva de culori sau nuanțe diferite. Și toate sunt culori vesele- roșu aprins, verde crud, albastru marin sau bleu ciel. Sunt ca un șir de stupi așezați în linie, umăr la umăr, pe buza mării.
În urmă cu câteva zeci de ani, căsuțele astea trebuie să fi fost niște cocioabe umede și întunecoase. Nici nu li se cerea mai mult: rostul lor principal era să adăpostească, la parter, ustensilele pescarului sau, când se anunța furtună, barca însăși. Micile ambarcațiuni se puteau trage ușor la adăpost, din apa aflată la doi pași distanță și două palme mai jos decât pontonul.
La etaj dormea pescarul, când vremea nu-i permitea să plece acasă, sau când trebuia să iasă la pescuit la crăpatul zorilor.
Cu vremea, pe măsură ce banii din turism au ajuns mai buni decât cei din pescuit, o parte dintre micile garaje cu dormitor s-au transformat în pensiuni.
Noi am am fost în Klima în mai, într-o după-amiază care se anunța furtunoasă. Nu erau prea mulți turiști dar, ca și-n cazul vecinului meu, care pare om la locul lui, se poate spune că aparențele înșeală: pe booking erau rezervate toate garajele.
Prețurile înțeleg că sunt destul de mari și, dacă e să-mi ceri părerea sinceră, nu cred că merită pentru că, afară de-a te uita la mare cum mă uit eu la nevastă-mea, pierdut în admirație, nu prea ai ce face: nu ai plajă, apa e plină de pietre și pe mal e o singură tavernă, la care tocmai se pregătea să ia masa o pisică.
Poți să hrănești și tu pisica, sau poți să-ți folosești banii mai eficient, pentru a steriliza jigodia. E pe-acolo o cutiuță în care lași un euro sau doi și poți să speri că data viitoare o să vezi tot o singură pisică, nu o gașcă:
Să revin acum la motivul pentru care am fost în Klima: pastelul. Oamenilor ălora chiar le place culoarea. Și au grijă să fie mereu reînnoită. Am văzut cel puțin doi proprietari care-și vopseau cu grijă lemnăria:
Locul ăsta e pitoresc și văzut de la o sută de pași, dar și când te apropii de el și iei casă cu casă:
Trebuie să te plimbi prin Klima cu răbdare, să-i străbați țărmul de două sau de trei ori, la pas încet, ca să te poți bucura de toate amănuntele ascunse în dezmățul coloristic general:
Dacă ar fi să mă întrebi când să vii în Klima, aș zice că obligatoriu după-amiaza, ca să poți petrece apusul aici. Chiar și în ziua înnorată în care s-a întâmplat să ajungem noi, înserarea era fantastică:
Soarele coboară chiar peste golful din față și trebuie să fie minunat să stai la o cafea, sau doar pe o bancă din port și să privești cum se schimbă cerul:
Îmi dau seama că încă nu ți-am spus unde este Klima și mă grăbesc acum să dreg busuiocul: în insula Milos, despre care am mai scris și aici și aici.
