Sunt foarte multe plaje pe marginea acestei insule. N-am apucat să vedem decât o mică parte dintre ele, însă ne-au plăcut toate. Să le luăm pe rând!
Folegandros e o insulă stâncoasă. Suprinzător, din acest punct de vedere, este numărul mare de plaje foarte bune pe care le are.
Un alt lucru foarte fain este că la cele mai multe dintre ele poți ajunge ușor, cu mașina sau pe jos, pe poteci bune.
Dar ceea ce ne-a plăcut cel mai mult este că majoritatea au rămas neamenajate- nisip, apă perfectă și eventual o tavernă undeva în apropiere este tot ceea ce găsești.
Hai să le vedem împreună.
Într-una dintre zile am mers cu mașina, pe un drum foarte bun, până în
Agali beach
E o plajă largă, lată și cu nisip bun. Apă superbă, după cum o vezi. Sunt vreo două duzini de case (albe, cu ferestre albastre) risipite în amfiteatrul care mărginește spre țărm plaja. Și ceva taverne.
Din fericire, nu sunt șezlonguri, deci poți să te așezi unde poftești. De asemenea, nu te stresează muzici de plajă sau alte năzbâtii. E o plajă pentru cei care caută sălbăticia, atâta câtă mai este.
Un alt lucru fain este lipsa resorturilor mari. Sunt câteva mici hoteluri sau pensiuni, dar nu au atât de mulți turiști încât să fie aglomerație pe plajă.
La intrarea în apă sunt pietre. Cu teniși de înot nu e o problemă, ba chiar aș zice că e mai bine așa, dacă ai o pereche de ochelari acvatici. Am văzut un băiat care s-a uitat zeci de minute la pietroaiele alea de sub apă, cu un zel pe care nu l-aș fi avut decât dacă pe-acolo și-ar fi pierdut nevastă-mea verigheta.
Când ne-am săturat de Agali, ne-am luat picioarele la spinare și am pornit agali, pardon agale pe aleea din fotografia de mai jos, care începe din dreapta plajei (dacă stai cu spatele la țărm). Îți spun asta pentru că nu e niciun indicator, iar pentru google map s-ar putea să nu ai suficient semnal.
De pe culmea dealului am mai făcut o fotografie plajei Agali. Poți să vezi că poteca pe care se merge spre următoarea plajă, deși nepavată, slavă Domnului (m-ar irita să văd asfalt pe munte), este foarte bună.
După vreo douăzeci de minute de mers o să ajungi la
Galifos Beach
O vei recunoaște de sus, după cele două garaje acvatice din marginea ei. Altfel, nici aici nu sunt indicatoare. E o plajă sălbatică, nu-i de mirare…
Asta e. Vreo douăzeci de metri lățime, intrare perfectă în apa tucoaz, liniște.
Singura problemă ar fi că nu se prinde Radio Vacanța Costinești. A, dar nici nu mai emite, parcă?
Văzută din celălalt unghi, ea arată așa:
Continui să mergi pe potecă, printre tufe multicolore care- în mai- au parfum de rozmarin și alte mirodenii:
După încă vreo zece minute vezi o altă plajă, dincolo de un ciot stâncos.
Până să te lași în slip, te rog să te uiți la mica îngrădire din prim-planul fotografiei de mai jos. N-ai să crezi, dar este grădina unui om. Când solul e sterp, te mulțumești cu ce găsești, ba chiar trebuie să muncești din greu pentru o recoltă sărăcăcioasă. Între zidurile alea, probabil construite cu greu, din piatră pusă peste piatră, se află câțiva butuci de viță-de-vie și un măslin. Au fost vremuri când, pentru o poală de măsline și câțiva ciorchini, un om bătea atâta drum până aici. Îți dai seama ce norocos ești când cumperi măslinele de la aprozarul din colț?
În fine, continui să mergi, norocosule cu aprozar pe stradă și după cinci minute ajungi la
Agios Nikolaos
E celebră în Folegandros și eu zic că renumele e binemeritat.
E o plajă laaaargă, lată și cu nisip minunat. Două capete de mal ieșite binișor în mare, în cele două colțuri ale golfului, o feresc de curenți și valuri mari. În ziua în care am fost noi, deși pe plajele anterioare era un ușor vânt, aici era liniște.
A, și trebuie să mulțumim cu toții celui care, acum zeci de ani, a plantat arbuștii ăia în marginea plajei, paralel cu linia țărmului. Găsești mai mereu loc sub ei, ceea ce te scutește de efortul de-a căra umbrelă.
Văzută dinspre țărm spre mare, Agios Nikolaos e așa:
Mulțumitor spre perfect, adică.
Sus pe deal sunt vreo trei taverne în care o să revin când voi simți că mi se apropie ceasul final. Vin bun, pește abia adus din mare, cafea, umbră și perspectiva asta extraordinară:
Într-un fel, chiar îmi pare rău că mai am vreo treizeci de ani până-mi dau duhul. Poate fac cumva și mai ajung o dată acolo înainte de-a mi se descărca bateria.
Acum o să-ți arăt o altă plajă renumită, însă la îndemâna tuturor:
Choclidia Beach
E chiar lângă locul în care trage feribotul. Mna, nu e rău, sunt taverne, ceva bărci în colțul golfului, intrare cu nisip și apă mică, dar nu e chiar pe gustul meu, deci nu insist:
Nouă mult mai mult ne-a plăcut una aflată la cinci minute, literalmente peste deal:
Vardia beach
E o plajă largă, lungă și mai ales neamenajată. Vii, îți așterni preșul sau ce-ai matale în rucsac, te întinzi, înoți, te uiți la peștișorii de sub apă care, la rândul tău, se uită la tine, mai ales dacă ești român (români văd mai rar, trebuie să-i înțelegi):
Să fii pe o plajă ca asta, iar în cinci minute să ajungi sus, pe faleză, unde găsești taverne, cafenele și, dacă ai nevoie, closete, asta mi s-a părut fantastic.
Yassou!
PS: Ah, scuze, am uitat să-ți spun care este poza cu mine nud: a opta de sus în jos. Din păcate, sunt complet ascuns de măslinul ăla. Dar poate mă vezi mai bine aici.
